Unde își ține ascunși hackerii dictatorul nord-coreean Kim Jong-Un și cu cât îi plătește

În cele ce urmează, povestea unuia dintre sutele de hackeri ai Phenianului, parte a unui program menit să facă rost de cât mai mulţi bani pentru regimul lui Kim Jong-Un.

De vârstă medie, Jong Hyok arată cam ca oricare programator pe care-l întâlneşti pe străzile umbrite de zgârie-nori din cartierul Gangnam, din Seul – cu telefonul în mână, haină închisă la culoare, îmbrăcat lejer. Doar că, dacă stai cu el la masă şi începi să-i pui întrebări, descoperi o poveste uluitoare pe care o spune însă discursiv, vorbind ezitant şi fără să ducă multe dintre fraze până la sfârşit, scrie newmoney.ro.

Nu a făcut încă 40 de ani, dar arată cu zece ani mai bătrân din cauza ridurilor şi a ochilor încercănaţi. Se teme că cei cu care vorbeşte pot fi indiscreţi, ceea ce l-ar expune pe el şi familia lui. Se teme că ai putea fi spion nord-coreean, de exemplu. De fapt, vrem doar să aflăm povestea anilor la rând petrecuţi intrând în computere şi reţele pentru a face rost de bani pentru regimul de la Phenian.

În ultimii ani, expertiza în materie de hacking a Coreei de Nord a devenit la fel de temută la nivel global ca și arsenalul său nuclear. În mai anul trecut, virusul cibernetic WannaCry care a infectat și blocat computere din toată lumea, cerând în schimb o răs­plată în Bitcoin pentru a le debloca, a fost lansat fix de aici. Iar cu câțiva ani în urmă, hackerii nord-co­reeni au fost cei care au furat și dat publicității cores­pondența privată a directorilor executivi de la Sony Pictures Entertainment.

Jong nu a fost implicat în aceste atacuri, dar timp de cinci ani, înainte să se retragă, a fost unul dintre „soldații“ de bază ai armatei de hackeri nord-coreene.

Spre deosebire de hackerii din alte țări, care caută să exploateze vulnerabilitățile de securitate, să fure secrete economice sau de stat sau pur și simplu să stârnească haos, hackerii nord-coreeni au un singur scop – să facă rost de bani pentru țara lor, izolată economic acum printr-un regim extrem de sever de sancțiuni internaționale impus din cauza programului său de înarmare nucleară.

Cât a fost hacker, Jong a lucrat și trăit într-un imobil aglomerat cu trei etaje dintr-un oraș din nord-estul Chinei. Obiectivul celor din echipa sa era să aducă până la 100.000 de dolari pe an, indiferent de soluția aleasă. Puteau păstra 10% din sumă. Cine se abă­tea avea de suportat consecințe extrem de dure.

Experți din guvernul sud-coreean spun că de-a lun­gul anilor, Coreea de Nord a trimis sute de hackeri în țările vecine – în China, India, Cambodgia, de unde au operat și strâns sute de milioane de dolari. Dar din motive lesne de înțeles, să găsești un astfel de cybersoldat nu este deloc ușor.

Surse din guvernul sud-coreean și din comunitatea nord-coreeană a hackerilor care au reușit să dezerteze le-au dat jurnaliștilor de la Bloomberg numele unui punct de contact care nu a dorit să-i fie dez­văluită identitatea. După mai multe întâlniri, acesta a oferit numerele de telefon ale trei foști „sol­dați“, cu condiția să le protejeze și acestora identitatea. Jong – evident nu este numele său real – este unul dintre cei trei.

Decenii întregi, guvernul de la Phenian a încercat prin tehnologia modernă o transformare a țării, una dintre cele mai izolate și sărace ale lumii. În anii ’90, Kim Jong Il, tatăl actualului lider nord-coreean, Kim Jong Un, a pus la punct un program menit să reconstruiască economia după ani la rând de foamete dezastruoasă. Universitățile din Phenian au început să aibă specialități de infor­ma­tică și tehnologie, a creat concursuri de programare anuale la nivel național, la fel, cu profil tehnic și infor­matic, cu premii consistente pentru a fi atrăgă­toare.

Potrivit rapoartelor monitorilor externi, în a doua jumătate a deceniului trecut, Kim Jong Il a format o adevărată armată cibernetică pre­gătită suficient de bine pentru a întări și lărgi activită­țile de hacking ale regimului opresiv de la Phenian. Inițial, operau in­cursi­uni aleatorii, țintind site-urile oficiale ale guvernelor, rețelele online ale entităților financiare etc. Când Kim a murit în 2011, fiul său a extins progra­mul. Rapid, a lărgit și aria atacurilor – cen­trale nucleare, rețele de apărare sau instituții financiare.

La nivel oficial, Coreea de Nord neagă orice implicare în acest gen de activități și consideră acuzațiile ca făcând parte din propaganda inamicilor. Totodată, susține că toate eforturile sale din zona digitală sunt di­rec­­ționate pentru a promova pe pie­țele străine programele antivirus dezvoltat local. De mai bine de zece ani, Coreea de Nord dezvoltă astfel de programe, unul dintre ele numin­du-se SiliVaccine. A dezvoltat și un sis­­­tem de operare numit Red Star care seamănă suspect de mult cu macOS, spun experții.

De altfel, afinitatea lui Kim Jong Un față de produsele Apple este bine cunos­cută. În 2013, a fost fotografiat în fața unui iMAc în timpul unei întâlniri cu oficiali militari cu care, ironic, discuta pe marginea atacurilor cu ra­che­te împotriva SUA. Câțiva ani mai târziu, o altă poză cu Kim în avio­nul său privat, aflat la fel în fața unui laptop Apple.